Te-am visat aseara.
Erai atat de real, palpabil, incat nu mai vroiam sa ma trezesc.
Veselia revederii se vedea pe fata noastra.
Mi-am dat seama ca dorul a fost atat de puternic incat, pentru inceput, ne-am regasit in vis.
Si totusi erai in graba.
Mi-ai spus ca ne revedem a doua zi.
Si asa a fost, dar tot in graba.
Vorbeam, radeam, amintirile ni se pareau atat de amuzante.
Simteam o caldura in suflet de multumire, de impacare...
Si totusi nu mai erau fluturi in stomac,
Era altceva...ne transformam in prieteni adevarati...sau nu...
Aveam o neliniste placuta, nu stiam ce urma, dar nu-mi pasa.
Traiam clipa. Bucuria revederii.
Erai uimit placut de transformarea mea si parca vroiai sa mai ramai...
Dar mi-ai dat vestea, imposibilul se stia, si stia care ii era drumul...
Urma sa se logodeasca...
Am tresarit...
Asta era vestea ce vroia sa mi-o dea...
Era fericit, in modestia lui...
Nu il lasa inima, dar nu avea ce face...
L-am inteles...am tresarit..si am mers mai departe intelegandu-ne sufletele...
Am continuat sa povestim cu zambetul pe buze, plimbandu-ne catre nicaieri si peste tot...
Apoi ai disparut...
Era ora trezirii...
A fost un vis...
Buna dimineata.