Franturi de viitor fericit.

Putem spune prea tarziu vreodata pentru ceva? Poate dupa ce mori, poate dupa ce nu mai esti, dupa ce ti se scurg sperantele, dupa ce incetezi sa mai speri, sa mai crezi, sa nu-ti mai doresti ceva. Mi-ai aratat atat de simplu ca nimic nu s-a pierdut pe drum,ca pot sa o iau ca un nou-nascut de la celalalt capat neumblat de drum, ca si cum durerea si orgoliul nu ar insemna nimic, ca si cum uitarea e doar o poveste apartinand oamenilor. In coltisorul de rai al sufletului meu i-am primit pe cei care merita, pe cei care mi-au demonstrat ca existenta si inexistenta lor nu o sa ma mai doara. De pierdut, nu mai am nimic, iar de castigat, nu cred ca a fost vorba vreodata.“Iubirea il face pe Dumnezeu – om si pe om – Dumnezeu”. M-apasa si ma inabusa de durere sensul acestor cuvinte. Uneori ne credem mai puternici decat suntem… e credinta ca le poti face pe toate, ca poti deschide toate drumurile doar cu sufletul. Ma privesc in oglinda… in ochii mei se oglideste speranta, atat cat sa pot merge mai departe, increderea, cat sa vad cum viitorul se asterne mare si incurajator in fata mea, credinta ca singura mea menire pe pamant o reprezinta franturile de viitor fericit.

P.S - Te iubesc pentru ca-mi faci diminetiile atat de frumoase , cum numai tu stii … !