My story ...
marți, 19 aprilie 2011
La multi ani !
Te iubesc Te iubesc Te iubeesc :* Imi doresc sa te vad mereu fericita, zambind, increzatoare in propriile forte, iubita, inconjurata de persoane dragi si cu ochii imbatati de vise :* Sa ai parte de cea mai frumoasa zi din an :* Frumoasa frumoasa, asa ca tine! ( inchei citatul) :* Sa nu uiti niciodata ca ai in jurul tau foarte multe persoane care te iubesc si care-ti sunt alaturi, gata oricand sa faca totul pentru a aduce zambetul pe chipul tau si asta pentru ca esti o persoana deosebita (ahh de cate ori am auzit asta, dar pe buna dreptate, nu?). O persoana puternica, sincera, sensibila (mult mai sensibila decat lasa sa para:*), ce merita tot ce e mai bun :* Te iubesc pentru ceea ce esti :* Si pentru ceea ce sunt eu datorita tie :* Pentru toata lumina si caldura pe care-ai adus-o in viata mea :* pentru toate serile alea nebune, pentru party-urile noastre online, pentru miile de commenturi pe hi5 de care, a 2-a zi dupa ce le postam, radeam cu lacrimi, pentru toate momentele in care ai fost acolo pentru mine, pentru modul in care ma atingi acolo unde stii ca doare doar pentru a ma trezi la realitate, pentru ca tu nu esti “unt gay” , pentru faptul ca mi-ai umplut hi5-ul de melodii populare (“Hai Catrinta si ne-arata cum canta Camy cand e beata \:d/), pentru mesajele de vara trecuta trimise la 2 noaptea, pentru durerea de picioare pe care am avut-o duminica trecuta ca m-ai plimbat tot orasul, pentru zilele alea de vara in care radeam de dimineata pana seara, pentru toate momentele in care suntem impreuna (caci fiecare clipa cu tine e speciala), pentru atractia ta fata de Poupi sau Heathcliff, pentru Screamurile pe care mi le dai chiar cand ascult muzica :-l (vai ce-mi place asta) , pentru momentele in care nu ma lasi sa uit ca Cineva ma iubeste, pentru ”Cand zici Alina, zici Camelia.” :* (Pentru ca vreau la baie dar nu ma duc pentru a nu intarzia cu urarile de rigoare ;;). Sa nu mai zic, ma simt mai ceva ca de revelion ) ) Pentru ca te iubesc, pur si simplu.
Alegerea corecta
Momentul potrivit
Frumusetea ta conteaza!
De ce e important sa fim frumoase?
Pentru ca frumusetea ne da putere si incredere in fortele proprii.
Pentru ca frumusetea ne face sa fim adorate in ochii barbatilor nostri.
Pentru ca de multe ori frumusetea ne garanteaza succesul.
Pentru ca frumusetea ne face sa ne simtim unice.
Pentru ca frumusetea ne leaga de tinerete.
Pentru ca frumusetea ascunde durerile din suflet.
Pentru ca frumusetea iti deschide multe usi.
Pentru ca frumusetea naste contoverse in jurul nostru.
Pentru ca frumusetea ne face sa fim dorite, admirate, invidiate.
… pentru ca suntem femei meritam sa fim frumoase!!!
Frumusetea adevarata vine din suflet, nu se cumpara si nu se intretine. Din pacate sunt momente in care nu e nimeni dispus sa te cunoasca cu adevarat. Cine mai are timp de sentimentalisme? Andree Beauty te ajuta sa devi frumoasa!
Pentru ca inainte sa vrei ca ceilalti sa te vada frumoasa, trebuie ca tu insati sa crezi asta despre tine.
Spera! Crede! Indrazneste! CUCERESTE!
Teama, iubire, putin
Mi-am propus, intr-o zi, sa iubesc mai putin. Sa-mi preschimb dragostea mare intr-o iubire calduta, care sa ma faca sa zambesc, dar sa nu ma lase sa plang niciodata. Intr-o zi, in care iubisem atat de mult, incat ma durea inima, m-am hotarat sa ma apar pe mine de … mine.
Urmatoarea zi a fost pufoasa si blanda. Eu am fost amabila si dulce, si am purtat pe obraz, de dimineata pana seara, un suras cu parfum de prajitura. Cand s-a aplecat sa ma sarute, eu l-am pupat, delicat, din varful buzelor.
In ziua aceea nu mi-am mai inclestat mana de mana lui, cu deznadejdea mea dintotdeauna, ci, cand am traversat strada, m-am agatat de degetul lui mic. Iar la cafea, in loc sa-i desenez o inima de spuma, am facut o steluta.
Pentru prima data dupa multe vreme, am adormit inaintea lui si, am dormit bustean, toata noaptea. Iar dimineata, nu mi-am amintit ce-am visat, dar sigur fusese un vis rasfatat. Si atunci, multumita, mi-am propus sa nu mai iubesc mult niciodata.
“Azi te iubesc putin”, i-am marturisit, obligata de privirea lui care ma masura uluita, din cap pana-n picioare, sa vada de ce nu mai seman cu femeia de ieri. Si el s-a intristat, dar eu nu am suferit, pentru ca-l iubeam doar putin si m-am gandit ca o sa-i treaca in curand. Si asa a fost. I-a trecut aproape imediat. Mi-a zis ca se multumeste cu oricat de putin i-as darui. Ca ma iubeste el indeajuns, cat sa ma faca fericita. Ca si daca nu l-as mai iubi, m-ar iubi el, fiindca nu poate sa schimbe nimic.
Si-atunci m-a durut inima din nou. S-a spulberat dintr-o data toata pufosenia zilei mele furate de la viata si de la dragoste. Si m-am perpelit, mai departe, in fericirea mea indurerata, in iubirea mea prea mare ca sa nu ma sfasie, in nebunia vigilentei mele indragostite, a atentiei mele panditoare, a sensibilitatii mele mereu pregatite sa sangere.
Nu am nicio indoiala: e mai bine sa iubesti cu masura. Sa iti asezi sentimentele si asteptarile intr-o matca posibila, convenabila, amabila. Sa nu treci niciodata pragul nebuniei, sa nu cunosti nicicand gustul deznadejdii. Sa nu te ineci, din prea multa iubire, in apele otravite ale geloziei. Sa nu te mistui de nesomn, sa nu te lasi oropsita de intrebari fara raspuns.
Dar ma tem, tot mai adesea, ca nu se poate asa. Incep, tot mai mult, sa ma tem ca e greu de gasit drumul unei iubiri enorme si senine. Incep, tot mai mult, sa ma tem.
Pentru viitor
Nici nu simti. Nici nu simti cand pune stapanire pe tine. Intr-o fractiune de secunda, iti vezi viata derulata prin fata ochilor. Povestile. Iluziile. Visele. Dorintele. Sperantele. Cadru dupa cadru iti apar invaluite intr-un aer de trecut. Unde esti? Unde naiba esti?! Habar nu ai. Esti intr-un loc gol. Fara povesti, fara iluzii, fara vise, fara dorinte si, cu siguranta, fara sperante.
Esti singura. Probabil ar fi trebuit sa simti teama, dar a trecut. Pana si teama. A trecut. Ai vrea sa te rogi, dar nu stii cu ce sa incepi, ce sa ceri. De unde sa stii ce sa alegi cand totul e gol? Cand toata viata ta se rezuma la firmiturile de timp pe care ti le dadea EL? Cand tot ce conta era EL? Cand …
Mi-am promis ca voi fi mai puternica. Mi-am promis ca voi lupta pentru mine, ca mai voi gandi la mine, ca voi avea grija de mine. Cu toate astea, inca nu vreau sa renunt la durerea care ma tine in viata. Pentru ca inca respir. Pentru ca inca il mai iubesc. Pentru ca ma caleste. Pentru ca data viitoare eu voi fi cea puternica.
Cat costa iubirea?
Am auzit de-a lungul timpului tot felul de vorbe din popor : “Totul in viata se plateste”,” Fiecare lucru isi are pretul sau”, “Banii nu-ti aduc fericirea, dar te aduc foarte aproape de ea”. Zilele trecute mi-am adus aminte de ele si, gandindu-ma la existenta mea, nu am putut sa nu intreb : cam cat ar costa iubirea? Cu ce pot obtine dragostea unui barbat? Ce anume ar trebui sa dai la schimb? Habar n-am! Stiu insa care sunt variantele gresite:
Am incercat sa cuceresc un barbat cu iubire. Am oferit neconditionat dragoste crezand ca la randul meu, intr-un final, voi primi si eu. S-a bucurat un timp de caldura bratelor mele, iar mai apoi mi-a intors spatele grabit de plictiseala.
Am incercat sa ii castig afectiunea prin gelozie. Am zambit altui barbat, dari am sfarsit cu un suras amar si impietrit pe buze. Ori iubitul meu nu observase, ori observase si a gasit in gestul meu permisiunea de a zambi la randul sau unei alteia.
M-am gandit ca as putea primi iubire daca ofer indiferenta. Sperand ca barbatii functioneaza dupa aceleasi mecanisme sadice tipic femeiesti l-am alungat pe cel ce mi-era drag sperand ca se va intoarce la mine mai indragostit decat in prima oara. S-a dus si dus a fost din prima gasind alinare in bratele unei femei ce a jucat un joc necunoscut mie.
Am inselat sperand ca astfel nu voi mai suferi. Mi-am inghitit vinovatia amara in timp ce el ma parasea.
Am mintit sperand ca astfel nu va mai durea atunci cand la randul meu voi fi mintita, insa a fost mai greu sa-l vad pe el jongland cu neadevarul cand eu gaseam atat de greu sa il ascund.
Am parasit temandu-ma ca voi fi parasita. Si-am inghtit in sec atunci cand l-am vazut rasufland usurat ca i-am indepartat povara. Am plans in perna nopti in sir in timp ce ziua ii zambeam indiferent sperand ca ascunzandu-mi iubirea el va ramane aproape si mereu interesat. Si s-a indepartat pentru ca nu ii mai eram la indemana.
Am obosit. Aproape ca am renuntat. Nu stiu cum pot cuceri un barbat. Am renuntat sa cred ca jumatatile se atrag si punct, ca e nevoie doar de soarta pentru a-l avea in veci. Sa fii iubita necesita o permanenta zbatere: sa il cuceresti, sa il pastrezi, sa-i mentii mereu treaz interesul, sa te descoperi, sa tii ascuns acel ceva care il va incita si peste 20 de ani.
Asadar va intreb pe voi, acelea care ati reusit sa descifrati secretul dragostei : Care este pretul iubirii?