duminică, 12 septembrie 2010

Acum pleci şi tu, nu?

Ai plecat şi tu. E ultima zi din tine, încerc să îmi aduc aminte cu ce mi-ai făcut tu viaţa mai frumoasă. Multe, şi totuşi mă simt goală în interior. Îmi pare rău să-ţi spun, mi-ai lăsat un gust amar. Aş vrea să spun mai multe despre tine, am fost fericită doar când ai vrut. Acum pleci şi tu, nu? Nu e nimic, cred. (Ba daaaa, e!) Nu vreau să mă trezesc şi mâine cu senzaţia de nepăsare. Aş fi vrut mai mult de la tine, dar e târziu. Sau nu?! NU cred că e.. încă.

~*~

De ce s-au dus toate astea dacă eu nu vreau să le pierd?
De ce trăiesc din amintiri şi nu sunt în stare să îmi trăiesc viaţa mai departe?

Da-mi o şansă şi eu la schimb îţi voi da un zâmbet.
Sunt pregătită să acord o şansă dar cine e pregătit să acorde un zâmbet?

Nu mi-am dorit niciodată ceva ce nu pot avea niciodată. Nu mi-am dorit să am bani, să fiu bogată, să am case şi maşini. Mi-am dorit doar simple chestii ce pentru anumite persoane nu înseamnă nimic.

Realizez cu stupoare că timpul nu m-a transformat...
Nici voinţa şi nici viaţa. Singurul lucru care a reuşit să mă transforme a fost dragostea...



Mă aplec şi şterg de praf o amintire ce încă nu o pot uita.
" And I love you more , and I miss you so ... "

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu