E o întrebare ce o folosesc des, fie că am nevoie să vorbesc doar, sau să simt prezenţa cuiva în casă. Nu îmi place să mă simt singură, niciodată nu mi-a plăcut, totuşi am avut parte de singuratate destul de mult. Mi-aş fi dorit atât de mult o soră sau un frățior, doar ca să am cu cine schimba o vorbă când totul în jur era prea tăcut.
La început m-am apropiat foarte mult de bunica (Dumnezeu s-o ierte)…ajunsesem sa o iubesc atât de mult încât îi spuneam “mama”, totuşi Dumnezeu a avut alt plan pentru ea, pe urma m-am înconjurat de mulţi prieteni, aşa am mai uitat de acel sentiment, dar cu timpul fie m-au dezamăgit, fie am uitat să comunicăm, sau pur şi simplu am crescut, la fel ca planurile noastre de viitor, apoi am încercat să mă apropii de mama, însă fiind prea ocupată cu “problemele adulţilor” nu poate fi întotdeauna acolo doar să îmi asculte aberaţiile, în final am rămas la jurnal, credincios, n-am ce zice, dar nu face tăcearea să dispară…
Şi acum ma întreb unde ești când am nevoie de tine, acel TU care poți să faci să dispară singurătatea mea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu