Uneori dorul de acele persoane care si-au pus amprenta asupra sufletului tau ca mai apoi sa dispara fara posibilitate de intoarcere, este greu de potolit. Desi te-au ranit, te-au dezamagit sau poate nu le-a pasat nicioadata cu adevarat de tine, tu le simti LIPSA.
Vrei sa schimbi ceva sa mai puteti fi ca inainte, dar oricat te-ai gandi la o solutie, concluzia e aceeasi: nu ai ce sa mai faci, e deja prea tarziu. Si sunt momente cand iti vine sa fugi spre el/ea sa il/o imbratisezi si sa-i spui cat de dor ti-a fost, dar nu poti, gandul ca te-a ranit te impiedica.
Cand il/o revezi iti amintesti cum impreuna va distrati si cat de buni/e prieteni/e erati, lacrimile iti inunda ochi, dar nu vrei sa plangi, vrei sa-i demonstrezi ca nici tie nu-ti pasa, desi doar tu stii ce dor iti e de el/ea. Felul in care te priveste acum iti trimite sageti direct spre suflet, seninatatea si blandetea care atunci le citeai in ochii lui/ei, acu s-au transformat in indiferenta si dispret.
…lunec usor in trecut plutesc printre amintiri, zambet discret, sterg o lacrima si raman asa pierduta intr-o lume unde totul e asa cum mi-am dorit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu