Este o întrebare la care am căutat mereu răspunsuri! Până acum am doar câteva conexiuni. Se spune că tot ce are un început are şi un sfârşit. Mai multe începuturi sau mai multe sfârşituri nu există cu adevărat, la fel cum nu există mai mulţi Sori sau Lune.
Ne plac începuturile pentru că vin cu speranţe, bucurii, sentimente imaculate. Unii doar gustă, alţii se hrănesc o vreme si se satură iar cei care sunt pe cale de dispariţie sunt oamenii care se hrănesc toată viaţa cu o singură relaţie. Chiar există asta cu adevărat?
De ce anume avem nevoie ca să funcţioneze? (pentru a vedea ce lipseşte atunci când nu merge) Sunt multe dar cel mai important este să fim deschişi. Dacă intri într-o relaţie şi nu ai încredere, intri într-un eşec sau într-un şir de întrebări obositoare, rămâi la primul nivel pentru prea mult timp.
Să zicem că trec multe niveluri ale cunoşterii şi la un moment dat se consumă interesul. Asta se întâmplă într-o relaţie care s-a pus pe tânjeală, care nu a fost activă în continuare. Sau poate şi-ntr-o relaţie dinamică se întâmplă asta! Multe cupluri consumă focul prea repede sau nu ştiu să-l mai ţină aprins. Aşa ne hrănim cu ceea ce ne-a oferit X pentru o vreme, a fost constructiv, până când drumurile încep să nu mai meargă în aceeaşi direcţie. De acolo apare Y (îl căutăm fără să ne dăm seama sau ne caută el) şi ne oferă ceea ce avem în continuare nevoie. Trebuie să fie cineva care se află la acelaşi nivel, să aibă aceleşi trebuinţe, aceleaşi căutări, pentru a se putea aprinde acel început!
Mai văd pe stradă câteodată un bătranel cu o bătrânică, drăguţi amândoi, se ţin de braţ şi-şi zâmbesc liniştiţi. După ce au descoperit multe unul în celălalt, încă mai este loc pentru descoperiri, sentimentele se transformă, se cristalizează în timp! Îi privesc cu admiraţie, relaţii ca a lor sunt pe cale de dispariţie, dacă nu cumva s-a ajuns la extreme!
Care este secretul unei relaţii de durată? Mai este posibil să se întâmple asta azi? Oameni au fost mereu, indiferent de secolul în care au trăit şi s-au lovit tot de probleme şi ei, indiferent de ce natură erau ele. Şi totuşi, avem din ce în ce mai multe divorţuri, lejeritate în a schimba partenerii, ne hrănim cu câte puţin de la fiecare şi nu construim nimic durabil ci doar mai multe începuturi. Sunt egoişti cei care procedează aşa?
Veţi spune probabil că poate nici aceia care stau o viaţă împreună nu sunt fericiţi, sunt oameni ai concesiilor, ai răbdării, angajamentului, fricii de a o lua de la zero, sau ai toleranţei. Mă întreb, oare un alt început nu se va consuma şi el? Diferă doar timpul şi parcă seamană cu modalitatea de extragere a subiectelor la examene. După al doilea bilet îţi scade nota cu un punct sau două, (indiferent că eşti sau nu pe subiect după aceea) în viaţă îţi scade perioada în care poţi încerca şi poţi reuşi.
Dacă mă întrebaţi de ce am deschis acest subiect în preajma sărbătorilor, acum când toţi sunt fericiţi (?!) şi bucuroşi pot spune că mi-a sărit în ochi un alt fenomen pe care îl văd mereu, mai ales de Crăciun sau de Revelion: relaţiile de sezon! Pentru a nu sta singuri, pentru a nu petrece cu părinţii, unii preferă să împartă bucurii false cu necunoscuţii (de multe ori oameni cu aceleaşi probleme şi temeri). Deci, cine se aseamănă se adună, nu?
Sunt multe de zis, nu pot acoperi acum toate aspectele drept pentru care las subiectul deschis pentru comentarii, să discutăm împreună! Poate găsim răspunsuri noi, poate facem sondaje dacă ne gândim ce relaţii cunoaştem sau prin care am trecut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu