Am atatea regrete… mii.Regrete mari, regrete mici. Exista regrete pe care le-am ingropat, regrete pe care le-am depasit, regrete pe care le-am uitat, regrete care nu au existat niciodata si regrete care ma vor urmari toata viata.Regretele ascund lucruri pe care am vrut sa le fac, visuri pe care am indraznit sa le tes, imprejurari in care nu am putut lupta, amintiri de care nu am putut scapa. Sunt toate acolo, pierdute prin fire impletite de memorie, intensificate cu sentimente si suflet, in fata unui univers intreg… Uneori imi doresc ca curga vreun potop sa-mi curete si sa-mi spele sufletul de regrete, ca sa pot atunca zambind un senin de curcubeu. Si daca nu as fi stiut ce inseamna regretele, as fi cunoscut mai multa fericire? .
Suntem oameni si nu ne e dat prea mult timp sa-l irosim… e timp doar pentru a zambi si a ne aminti cat de bine poate fi ca existam. Sunt pe un drum al meu, neales de nimeni, doar de mine, nestiut de nimeni , doar de mine.Las in urma toate amintirile si privesc ce sunt si ce vreau sa fiu… si plec fara regrete, fara nimic… eu, drumul si privirea mea spre ce va fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu