Poate ca ...

Poate ca uneori fac lucruri care nu ma caracterizeaza, pe care le regret in urmatoarea clipa, dar ia-ma asa cum sunt...
Poate ca am iubit candva cum nu credeam ca o sa iubesc vreodata. M-am dedicat trup si suflet si visul meu parea sa nu se mai termine. Cu toate astea, s-a terminat. Iar atunci cand realitatea m-a lovit in moalele capului, am inteles pentru ce traiesc. Paradoxal, am invatat sa traiesc fara. Fara ce sau fara cine nu are importanta. Doar fara.
Poate ca uneori ma comport mult mai urat decat as vrea, poate ca ranesc persoanele pe care le iubesc cel mai mult, dar iarta-ma. Cu totii facem greseli, si eu nu fac exceptie de la regula. Poate doar uneori. Si nu atat de des pe cat as vrea.
Poate ca uneori ma cuprinde melancolia si in clipele acelea ma gandesc la tot ce am trait, tot ce am simtit, toate clipele cand am ras din inima, cand am plans, cand am fost fericita sau din contra. Viata imi trece prin fata ochilor ca o mare de diapozitive si atunci inteleg ca e frumoasa si ca merita traita. Ca orice ar fi, am langa mine oameni care ma iubesc la randul lor, chiar daca uneori sunt mai putin suportabila decat as vrea. Si le depasesc, desi revin mereu, poate pentru ca sa nu uit pentru ce lupt, pentru ce respir.
Am invatat multe de-a lungul timpului. Si poate cel mai important : prietenia si dragostea sunt cele mai frumoase sentimente pe care un om le poate impartasi, trai, simti. Cu care nu se compara nimic. Degeaba esti inconjurat de un munte de lucruri materiale, daca nu ai prieteni. Acelea trec, dar prietenii, daca sunt loiali, raman. E dragut sa stii ca ai oricand un umar pe care sa plangi, un zambet in plus cand te simti bine, o persoana pe care sa contezi.
Dragostea, ei, aici e un pic mai complicat. Am citit recent pe un forum o intrebare interesanta : "De cate ori ai iubit in viata?" M-am gandit imediat ce as raspunde. Acum, dupa toate clipele minunate pe care le-am avut la un moment dat langa mine, pot sa spun : de doua ori. O data, sublim, total, pur, nepatimesc. Prima dragoste cu tot ce implica. Dar putin altfel. Cuvintele nu pot sa descrie ce a simtit inima mea, sau de cate ori a batut mai repede atunci. Totul a fost prea scurt, prea intens, prea frumos ca sa fie adevarat. Iar azi, iubesc. Pentru ca am realizat ca e singura cale de supravietuire. Nu m-am dus la fund. Am ajuns la mal. Iubesc.
Poate ca odata am fost o rebela. Pentru o cauza. (Dar nu ma intreba care. Nu as sti ce sa iti raspund. Probabil m-as fastaci sau te-as repezi spunand ca nu stiu.) Dar oamenii din jurul meu m-au schimbat. Am invatat ca pot si altfel si ca sub masca de razvratita se ascunde o persoana care stie ce vrea si care poate face mai multe lucruri bune decat isi putea imagina vreodata. Cu toate astea, ma mai intorc uneori in epoca aceea. Dar promit ca doar pentru a-mi aminti clipele acelea incontestabile.
Poate ca inca nu ma cunoasc atat de bine, dar stiu ce vreau de la viata si de la mine insami. Vreau sa schimb doar cu putin lumea in care traiesc. Si mai vreau ca omul de langa mine sa ma inteleaga si sa ma accepte asa cum sunt. Si stiu ca lucrurile sau persoanele se pot schimba. Cu rabdare si dragoste, totul e posibil. Chiar si imposibilul. ;)